Pe o peninsulă izolată din nord-vestul Rusiei, oamenii de știință au petrecut zeci de ani forând spre centrul Pământului. La peste 40.000 de metri, ceva se întâmplă, iar cercetătorii sunt nevoiți să își închidă definitiv experimentul. Oamenii sunt fascinați de ce se află în adâncuri. Însă, de când primul satelit artificial a fost trimis în spațiu, în 1957, oamenii au fost îndrăgostiți să privească în sus pentru a descoperi secretele stelelor. Iar acum, cu ajutorul agențiilor spațiale globale, știm mai multe despre univers decât oricând. Dar, în timp ce continuăm să privim intrigați spre cer, trecem oare cu vederea o altă lume la fel de misterioasă pe Pământ?

Cucerirea lumii subterane

Unii oameni cred că cunoștințele noastre despre spațiu sunt acum mai mari decât cele ce există în adâncuri. Și, deși mulți știu despre cursa spațială ce a cuprins Statele Unite și URSS în timpul Războiului Rece, puțini își amintesc de bătălia la fel de fascinantă pentru cucerirea lumii noastre subterane. Începând de la sfârșitul anilor 1950, echipe de oameni de știință americani și sovietici au început să organizeze experimente elaborate menite să pătrundă în scoarța terestră. Considerată a se întinde până la 50 de kilometri spre centrul planetei, această coajă densă cedează locul mantiei – misteriosul strat interior ce constituie un procent uluitor de 40% din masa Pământului.

Scopul sovieticilor

În 1958, SUA a preluat conducerea prin lansarea Proiectului Mohole. În apropiere de Guadalupe, Mexic, operațiunea a constat în forarea de către o echipă de ingineri a fundului Oceanului Pacific până la o adâncime de 600 metri. Totuși, după opt ani, finanțarea lor a fost tăiată, iar Proiectul Mohole a fost abandonat. Americanii nu au ajuns niciodată la mantie. Apoi, a venit rândul sovieticilor. Pe 24 mai 1970, o echipă de cercetători a început să foreze în adâncul pământului de sub districtul Pechengsky, o regiune slab populată din Peninsula Kola, Rusia. Scopul lor era să pătrundă cât mai mult în scoarța planetei.